Actualitate
Dorin Pavel (1900-1979), fondatorul hidroenergeticii româneşti, o personalitate importantă a Sebeșului
Dorin Pavel, considerat fondatorul hidroenergeticii românești, este una dintre marile personalități pe care le-a dat Sebeșul comunității academice din România. Pentru meritele sale a fost numit, post mortem, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
S-a născut în Sebeş, la 31 mai 1900, unde a urmat şcoala primară şi gimnaziul german. Studiile liceale le-a urmat la Orăştie şi apoi la Braşov, unde a susținut și examenul de bacalaureat în anul 1918.
A fost atras de amenajarea şi de utilizarea uriaşelor forţe ale apelor, fapt ce l-a determinat să aleagă să studieze la Politehnica din Zürich – Elveţia, unde a obţinut diploma de inginer electromecanic în anul 1923 şi titlul de doctor în ştiinţe tehnice, în 1925.
A lucat aproape 40 de ani pe şantiere şi peste 50 de ani la catedră. A desfăşurat o activitate uriaşă, elaborând planurile tehnice a nu mai puţin de 567 uzine hidroelectrice, pe toate râurile ţării, având în vedere atât datele tehnice, cât şi pe cele economice, inerente unor astfel de întreprinderi.
„De dezvoltarea hidroenergeticii din România […] se leagă indisolubil numele lui Dorin Pavel (1900-1979). Întors în ţară după absolvirea Politehnicii din Zürich, unde şi-a susținut şi doctoratul în anul 1925, este angajat la S.A.R. „Electrica”. Inventariază potenţialul hidroenergetic al ţării, elaborând „Planul general de amenajare a forțelor hidraulice ale României” (1933), lucrare monumentală ce oferă date privind centralele ce pot fi realizate în diferite bazine hidrografice ale ţării. Între 1930-1934 a lucrat ca șef de exploatare la centrala Dobrești, apoi (1934-1941) ca director tehnic la Uzinele Comunale București, amenajând salba de lacuri Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Fundeni, realizând primele încercări pe modele hidraulice (1936). După război, rezolvă alimentarea cu apă a Uzinelor Reșița, realizează CHE Crăinicel, cu primul baraj înalt (48 m) pe Bârzava şi CHE Zărnești, pe Bârsa (1946). Din 1948 a activat la Centrala Industrială a Energiei Electrice (1948) și Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (1949), contribuind la realizarea CHE Sadu V, Aştileu, Gâlceag, Șugag, Olt, Bistriţa, Argeş, precum și la amenajarea Dunării (Sistemul hidroenergetic și de navigaţie Porţile de Fier).” (Fragment din lucrarea Volker Wollmann, „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, vol. VI, Editura Honterus, Sibiu, 2016, p. 53.)
Dorin Pavel a tipărit 22 de manuale şi cursuri, peste 150 de publicaţii, totalizând peste 11 mii de pagini cu numeroase figuri şi planşe. Activitatea teoretică a susţinut-o prin dezvoltarea laboratorului academicianului Vâlcovici, iniţiind un Compartiment de Hidraulică, dar mai ales prin participarea pe teren atât cu studenţii, cât şi cu specialiştii. În anul 1976, Dorin Pavel a publicat o importantă lucrare, „Arhitectura apelor”, într-un tiraj de doar 1.600 de exemplare, care s-a epuizat în scurt timp.
Pentru prestigiul şi demnitatea pe care şi le-a creat printr-o muncă necurmată şi tenace, comparată cu stânca pe care şi-a amplasat barajele, pentru încrederea şi dragostea pe care a purtat-o mereu ştiinţei româneşti pe care a slujit-o cu credinţă, îl putem include pe profesorul Dorin Pavel, fondatorul hidroenergeticii româneşti, în galeria marilor ingineri pe care i-a dat România, alături de: George (Gogu) Constantinescu, Anghel Saligny, Ilie Radu, Ion Ionescu, Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Emil Prager şi Dumitru Dumitrescu.
Dorin Pavel s-a stins din viaţă la 6 iulie 1979, la Bucureşti, dar îşi doarme somnul de veci în Lancrăm, alături de strămoşi, de părinţi şi de ilustrul său unchi, Lucian Blaga.
A fost, prin excelenţă, un priceput tehnician, dar şi un mare dascăl, un îndrăgostit de natură, dar şi un fin artist, un adevărat „arhitect al apelor”, recompensat cu numeroase premii, ordine şi distincţii pentru meritele didactice şi contribuţiile tehnico-ştiinţifice.
Post mortem, în anul 1995, i-a fost conferit titlul de „Cetăţean de onoare” al Municipiului Sebeş.
„Acestei personalităţi remarcabile pentru dezvoltarea gândirii ştiinţifice românești, o altă mare personalitate artistică, Constantin Popovici (1938-1995), i-a dedicat un bust expus în apropierea gimnaziului săsesc din Sebeş (jud. Alba), unde a studiat Dorin Pavel” menționează Volker Wollmann, în lucrarea citată.

Actualitate
Marți, 15 aprilie 2025: Vernisajul expoziției „Trepte spre lumină”, în spațiul expozițional al Primăriei Municipiului Sebeș
Marți, 15 aprilie 2025, începând cu ora 16.00, în spațiul expozițional al Primăriei Municipiului Sebeș, va avea loc vernisajul expoziției „Trepte spre lumină”, a iconarului Florin Nicolae Poenariu.
Locuitor al satului Laz, pictorul este un descendent al Poienarilor, cunoscuta familie de iconari care, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a activat neîntrerupt, numeroase generații de zugravi, realizând icoane și cruci care au ocupat un loc de cinste atât în biserici, cât și în case ale credincioșilor din localități de pe Valea Sebeșului sau din alte zone ale Transilvaniei.
Florin Nicolae Poenariu duce mai departe arta predecesorilor săi, compozițiile sale fiind redate pe sticlă manufacturată, folosind o cromatică caldă pe fundaluri în care, adesea, se regăsește foița de aur. Valoarea lucrărilor sale este dată nu numai de pictura executată meșteșugit, ci și de ramele pe care iconarul le cioplește cu măiestrie, în decorația cărora se regăsesc numeroase motive tradiționale românești.
Absolvent al Colegiului Național „Lucian Blaga” din Sebeș, Florin Nicolae Poenariu a deprins meșteșugul de la mătușa sa Maria Deac Poenariu, iar din 2007 lucrează în atelierul său de pictură amenajat în casa din Laz în care locuiește. În 2008 a expus în cadrul Salonului național de icoane de la Aiud, pentru ca în anii care au urmat să fie prezent cu icoane și la alte expoziții de grup, precum cele organizate la Alba Iulia (2010, 2014), Sebeș (2014, 2015), București (2017, 2018). Au urmat numeroase expoziții personale: Alba Iulia (2015, 2016, 2017, 2018, 2022), Sebeș (2015), Câlnic (2016), Orăștie (2016), Cluj-Napoca (2016), Sibiu (2017, 2018, 2019), Galați (2022), Timișoara (2024) și Potsdam – Germania (2024).
În anul 2017, a câștigat premiul al II-lea la concursul național „Icoana ortodoxă – Lumina credinței”, organizat la Patriarhia română, iar un an mai târziu a fost răsplătit cu premiul I la expoziția națională de icoane „Icoana – credință și tradiție”, organizată de Institutul Național al Patrimoniului. În 2019, Patriarhia română i-a recunoscut meritele în ducerea mai departe a artei icoanei, acordându-i medalia „Omagiu Satului Românesc”.
Din anul 2020, este „Tezaur uman viu”, titlu acordat de Ministerul Culturii (în cadrul unui program inițiat de UNESCO) ca recunoaștere a meritelor sale în păstrarea și transmiterea în rândul comunității din care face parte, dar și în afara ei, a artei creării icoanei.
În deschiderea vernisajului, va avea loc un recital de cântece pascale susținut de Școala de muzică „DoReMi” a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, coordonată de prof. Alexandra Pamfilie.
Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 15-30 aprilie 2025, putând fi vizitată gratuit de luni până vineri, între orele 8.00 și 16.00.