Sergiu Medean a fost preot şi protopop ortodox al Sebeşului, între 1895 şi 1938. Personalitate marcantă a orașului, a fost implicat în viața socială şi culturală a comunității românești. Încă din perioada studenției, la Seminarul Teologic Andreian din Sibiu, a început să se remarce prin atitudinea sa proromânească publicând, în calitate de colaborator, în revista manuscrisă „Musa”.

Și-a început activitatea preoțească ca protodiacon la Sibiu, în anul 1886, iar șase ani mai târziu era preot la Sebeş, din 1895 ocupând funcția de protopop. Stabilit la Sebeş, nu a stat deoparte, implicându-se în mișcarea de emancipare a meseriașilor şi comercianților români din localitate, depunând eforturi, încă din anul 1892, pentru înființarea Reuniunii „Andreiana” pentru meserii şi industrie din Sas-Sebeş, în ciuda șicanelor autorităților vremii, după cum mărturisea „[…] noi numaidecât am înaintat statutele spre aprobare, dar speranțele noastre în curând trebui să sufere o lovitură, căci aprobarea statutelor ni se denegă. De trei ori le-am așternut spre întărire până când la acest an, în 19 mai, am fost fericiți de a primi statutele întărite”.

Promovarea meseriilor şi a industriei în cadrul comunității românești era o problemă de mare actualitate pentru sfârșitul secolului al XIX-lea, impusă de necesitatea formării meseriașilor români, care să contribuie la progresul comunității. Implicarea lui Sergiu Medean a fost mai mult decât binevenită, fapt care i-a determinat pe membrii reuniunii să-l aleagă președinte ad-hoc. Ulterior, după ce funcția a fost preluată de preotul Zevedei Mureșan, Sergiu Medean a devenit membru de onoare al reuniunii.

A fost victima represiunilor întreprinse de autoritățile maghiare, fiind arestat, deportat şi deținut la Rust-Şopron, din 29 august 1916 până în 13 martie 1917. Întors la Sebeş, a fost delegat de drept la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia şi conducător, alături de protopopul greco-catolic Ioan Simu, al delegației românești la acest eveniment, urmându-i acestuia la conducerea Consiliului Național Român din Sebeş, în perioada 31 decembrie 1918 – 13 februarie 1919.

După Unire, a continuat să activeze pe plan spiritual, cultural şi chiar sportiv, din anul 1927 devenind membru de onoare al clubului sportiv ,,Avântul” din Sebeş. S-a pensionat în anul 1931 şi s-a stins din viață șapte ani mai târziu, la 20 iulie 1938, fiind înhumat în cimitirul ortodox din Sebeş.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS