Evaziunea fiscală este mare în România şi combaterea ei – o necesitate pe care nu o contestă nimeni.

Acţiunile din ultimele zile ale ANAF ne arată însă cum o acţiune în esenţa ei bună este denaturată astfel încât nu doar că nu-şi atinge scopul, dar poate avea efecte chiar contrare. În cazul nostru, combaterea evaziunii fiscale urmăreşte să scoată la lumină afacerile „negre”, să aducă mai mulţi bani la bugetul de stat şi, prin urmare, fonduri mai multe pentru Educaţie, Sănătate, înzestrarea armatei, a poliţiei, dezvoltarea infrastructurii… Într-o ofensivă pe care ar trebui să o aplaudăm dacă nu ar avea manifestări extreme, inspectorii ANAF s-au abătut asupra micilor afaceri. Că sunt controlate, nu-i un lucru rău, dar că sunt închise pentru abateri minore sau inexistente este. Constat cu îngrijorare şi tristeţe că noţiunea de avertisment prevăzută la articolul 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, a dispărut. Foarte practic şi corect, textul de lege stipula că: „(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.”

Dacă ne uităm în urmă ne aducem aminte că în 1999 a apărut OUG 28 privind obligativitatea contribuabililor de a se dota cu case de marcat electronice fiscale, iar în timp s-au adus modificări ale sancţiunilor aplicate şi cuantumului amenzilor pentru neemiterea bonului fiscal. Aplicarea unei amenzi de 15.000 lei şi închiderea magazinului pentru un plus în casa de marcat de câţiva lei sau chiar lipsa câtorva lei, evident din eroare sau pentru că unii clienţi nu şi-au luat restul, este o măsură extremă care face rău inclusiv bugetului consolidat al statului. În urma multiplelor verificări făcute la diferite magazine şi unităţi de alimentaţie publică din Alba Iulia, Sebeş şi alte localităţi ale judeţului Alba, la fel ca şi în toate celelalte judeţe din România, s-au aplicat zeci de astfel de amenzi şi s-a suspendat activitatea multor firme în ultimele zile. Dar spuneam că aceste măsuri sunt mai degrabă păguboase. Să luăm de exemplu un magazin cu patru angajaţi căruia inspectorii ANAF îi suspendă activitatea pentru o lună şi să calculăm: La un salariu de 1081 de lei net statul încasează 762 de lei contribuţii astfel: 419 lei contribuţii de la salariat şi 343 de lei contribuţii de la angajator. În concluzie pentru cei 4 salariaţi care nu vor lua salariu o lună pentru că dacă nu există activitate patronul îi va trimite în concediu fără plată, statul nu încasează suma de 3048 lei. Dar asta nu este toată pierderea statului pentru că trebuie să adăugăm neîncasarea din TVA şi din impozitele pe profit sau pe venit. Mai mult, patronului afacerii închise îi va fi imposibl să plătească amenda pentru că dacă nu are activitate, nu are bani. În condiţiile a şapte ani de criză este aproape imposibil ca afacerile mici să fi acumulat rezerve care să le permită să plătească astfel de amenzi şi să poată apoi să-şi continue activitatea La rândul lor, salariaţii dacă nu iau salariu, nu pot să-şi plătească facturile sau să îşi acopere cheltuielile zilnice. Ca să ne dăm seama de dimensiunea evaziunii pe care o poate face o astfel de afacere să mergem cu calculul mai departe. Pentru 50 de lei depistaţi ca nemarcaţi, TVA la o cotă de adaos de 20 la sută este de 2 lei şi impozitul pe profit de aproximativ 1 leu. Rezultă că pentru a preveni o evaziune de 3 lei statul pierde un venit sigur de 3048 de lei, mai văduveşte 4 familii de 4324 de lei sperând în schimb să încaseze 15.000 de lei amenda. Dacă mai adunăm şi cheltuiala cu funcţionarii implicaţi şi pe cea cu instanţele de judecată în cazul unei contestaţii (situaţie sigură având în vedere amenda aplicată) constatăm că pentru o eroare care a generat un prejudiciu de 3 lei statul şi angajaţii pierd sume mari. Mai mult, această manieră de lucru pune în pericol firmele mici, existând riscul să se închidă şi astfel să avem nu numai patru oameni care nu-şi iau salariul timp de o lună, ci cel puţin 4 şomeri în plus. Combaterea fermă şi eficientă a evaziunii fiscale se face prin depistarea zonelor de risc şi nu doar prin acţiuni de imagine care fac mai mult rău decât bine. Şi Garda Financiară, precursoarea Direcţiei Antifraudă a ANAF, aplică amenzi dar nu atât de mari şi nu pentru sume nemarcate de ordinul câtorva lei sau pentru lipsa unui ecuson, ori pentru vreo etichetă cu preţul căzută. Halal evoluţie instituţională prin înfiinţarea Direcţiei Antifraudă! Prin neutilizarea casei de marcat există o evaziune fiscală, dar ponderea cea mai mare nu este aici, ci vine din rambursări şi deduceri ilegale de TVA prin sustragerea de la plata accizelor şi înregistrarea de cheltuieli şi operaţiuni fictive. Este important ca activitatea ANAF să fie orientată în general în zone cu risc mare de evaziune fiscală: rambursări ilegale de TVA, achiziţii sau livrări intracomunitare, exportul de profit, tranzacţii cu produse accizate. Există firme a căror cifră de afaceri este de sute de milioane sau chiar miliarde în fiecare an dar cu toate acestea au anual pierderi declarate de zeci de milioane. Oare nu ar trebui să fie analizate aceste situaţii şi găsite soluţii pentru a opri exportul de profit din România? Ro­mânia are nevoie în primul rând de investitori stabili care se dezvoltă şi care să aibă centrul de profit la noi în ţară, nu în altă parte. Este important pentru buna funcţionare a ANAF ca analiza riscurilor să fie făcută de o direcţie independentă din cadrul ANAF care să nu aibă nicio legătură de subordonare cu direcţiile de inspecţii fiscale sau direcţiile antifraudă.

Dorin NISTOR,
preşedintele Comisiei Buget – Finanţe a PNL Alba

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS