Actualitate
Povestea necunoscută a „Leului de Aur” din Sebeș, o clădire veche de 600 de ani care l-a găzduit și pe Mihai Viteazul
Clădirea în care funcționează „Leul de Aur” a fost construită în anul 1417, acesta fiind ani la rând singurul han din vechiul târg al Sebeşului și unul din cele mai importante oraşe ale Transilvaniei medievale.
Comunitatea săsească a oraşului, în frunte cu biserica evanghelică, a construit imobilul datorită poziţiei de centru comercial aşezat la întretăierea marilor drumuri comerciale.
Leul de Aur” este una dintre clădirile-simbol ale Sebeşului, vechi burg săsesc din Transilvania. Încă de la începutul existenţei sale, în urmă cu peste 600 de ani, clădirea a fost loc de găzduire pentru oamenii care treceu prin Sebeş, către diferite destinaţii. Aici a stat chiar şi Mihai Viteazul, după una dintre luptele pe care le-a dat în Transilvania.
La etaj avea un restaurant, iar la parter se afla berăria, gustăria şi crama. În octombrie 1599, Mihai Viteazul şi-a stabilit tabăra la Sebeş după bătălia de la Şelimbăr. Domnitorul a fost cazat la ”Leul de Aur”. În 2017, Leul de Aur a împlinit 600 de ani de la momentul la care a fost pusp piatra de temelie.
În ultimele decenii ale sec. al XIX- lea, clădirea a devenit centrul cultural şi politic al oraşului. Sala restaurant a fost transformată în sală de spectacole pentru duminici şi sărbători. În 1948 a fost naţionalizată şi a continuat să aibă o destinaţie culturală. După 1990 a fost părăsită mulţi ani până în 2006 când a fost demarată o investiţie privată care a readus clădirea la strălucirea de altădată.
În prezent clădirea, aflată în centrul Sebeşului, este în totalitate renovată păstrându-şi însă caracteristicile care au făcut-o celebră. Costurile investiţei s-au ridicat la 2 milioane de euro. Rezultatul este un hotel de trei stele, o sală de conferinţe şi un ansamblu de galerii comerciale. Cei care se cazează la hotel sau chiar şi simpli trecători pot lua masa la restaurantul „Leul de Aur”, unde, pentru a rămâne în nota medievală a oraşului, se poate comanda o porţie de coaste porc, preparate după o reţetă din 1287.
• Primul oraş din Transilvania înconjurat de ziduri
Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei. În Sebeş s-au stabilit populaţii provenite din zona Rinului şi a Moselei (regiunea Luxemburgului şi a vestului Germaniei de astăzi). Germanii din Sebeş au fost de fapt franconi de pe Rin, “Rheinfranken”. Sebeşul Săsesc a fost unul din cele mai importante oraşe ale Transilvaniei medievale, devenind una din cele “şapte cetăţi” care au dat numele german al provinciei: “Siebenbürgen”.
Numele german modern al oraşului este “Mühlbach” (“râul morii”). Potrivit docuemntelor, oraşul a fost înfiinţat official în anul 1150. În anul 1242, invazia mongolă a distrus oraşul, locuitorii trebuind să înceapă reconstrucţia. Secolul al XIV-lea a adus cu sine o perioadă de dezvoltare, Sebeşul fiind cotat în 1376 al treilea ca importanţă comercială între oraşele săseşti. Sebeşul a fost primul oraş din Transilvania înconjurat complet cu fortificaţii din zidărie. La 1485 regele Matias Corvinul acordă oraşului o serie de privilegii pentru completarea fortificaţiilor. Ultimele urme ale şanţurilor de apă care înconjurau Sebeşul au fost transformate în ultima parte a secolului al XIX-lea în lacul din parcul oraşului.
După pandemia de ciumă din 1738, populaţia a scăzut foarte mult, oraşul fiind salvat în bună măsură de venirea celui de-al doilea val de colonişti din spaţiul german, mai exact din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) şi Hanau (1770). Dieta Transilvaniei s-a întrunit de două ori în Sebeş, în 1556 şi 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu. Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit Sebeşul Săsesc şi a făcut parte din comitatul Sibiu. Între anii 1950 şi 1968, Sebeşul a făcut parte din Regiunea Hunedoara. În 1968 a revenit la judeţul Alba, după reorganizarea administrativă a ţării.
Sebeşul este acum cel mai important pol economic al judeţului Alba cu investiţii străine de circa 1 miliard de euro. Construit la întâlnirea principalelor drumuri din Transilvania, oraşul atrage investitori mari care vor să beneficieze de costul scăzut al forţei de muncă şi de autostrăzi.

Actualitate
Marți, 15 aprilie 2025: Vernisajul expoziției „Trepte spre lumină”, în spațiul expozițional al Primăriei Municipiului Sebeș
Marți, 15 aprilie 2025, începând cu ora 16.00, în spațiul expozițional al Primăriei Municipiului Sebeș, va avea loc vernisajul expoziției „Trepte spre lumină”, a iconarului Florin Nicolae Poenariu.
Locuitor al satului Laz, pictorul este un descendent al Poienarilor, cunoscuta familie de iconari care, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a activat neîntrerupt, numeroase generații de zugravi, realizând icoane și cruci care au ocupat un loc de cinste atât în biserici, cât și în case ale credincioșilor din localități de pe Valea Sebeșului sau din alte zone ale Transilvaniei.
Florin Nicolae Poenariu duce mai departe arta predecesorilor săi, compozițiile sale fiind redate pe sticlă manufacturată, folosind o cromatică caldă pe fundaluri în care, adesea, se regăsește foița de aur. Valoarea lucrărilor sale este dată nu numai de pictura executată meșteșugit, ci și de ramele pe care iconarul le cioplește cu măiestrie, în decorația cărora se regăsesc numeroase motive tradiționale românești.
Absolvent al Colegiului Național „Lucian Blaga” din Sebeș, Florin Nicolae Poenariu a deprins meșteșugul de la mătușa sa Maria Deac Poenariu, iar din 2007 lucrează în atelierul său de pictură amenajat în casa din Laz în care locuiește. În 2008 a expus în cadrul Salonului național de icoane de la Aiud, pentru ca în anii care au urmat să fie prezent cu icoane și la alte expoziții de grup, precum cele organizate la Alba Iulia (2010, 2014), Sebeș (2014, 2015), București (2017, 2018). Au urmat numeroase expoziții personale: Alba Iulia (2015, 2016, 2017, 2018, 2022), Sebeș (2015), Câlnic (2016), Orăștie (2016), Cluj-Napoca (2016), Sibiu (2017, 2018, 2019), Galați (2022), Timișoara (2024) și Potsdam – Germania (2024).
În anul 2017, a câștigat premiul al II-lea la concursul național „Icoana ortodoxă – Lumina credinței”, organizat la Patriarhia română, iar un an mai târziu a fost răsplătit cu premiul I la expoziția națională de icoane „Icoana – credință și tradiție”, organizată de Institutul Național al Patrimoniului. În 2019, Patriarhia română i-a recunoscut meritele în ducerea mai departe a artei icoanei, acordându-i medalia „Omagiu Satului Românesc”.
Din anul 2020, este „Tezaur uman viu”, titlu acordat de Ministerul Culturii (în cadrul unui program inițiat de UNESCO) ca recunoaștere a meritelor sale în păstrarea și transmiterea în rândul comunității din care face parte, dar și în afara ei, a artei creării icoanei.
În deschiderea vernisajului, va avea loc un recital de cântece pascale susținut de Școala de muzică „DoReMi” a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, coordonată de prof. Alexandra Pamfilie.
Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 15-30 aprilie 2025, putând fi vizitată gratuit de luni până vineri, între orele 8.00 și 16.00.