Răhăul şi Sebeşul sau „David” umilit şi ignorat de „Goliat”. Satul Răhău nu dispune nici la ora actuală de reţea de apă potabilă şi de canalizare. Apa este transportată cu cisterna de la Sebeş, costul acesteia fiind de 20 de lei/mc!

Da, domnilor, înțeleg că mă folosesc de personaje biblice, întrucât, în cele pe care vi le voi relata, o să constatați că o comunitate de peste 1.000 de cetățeni trăiește în condiții identice cu timpurile biblice. Este vorba de cetățenii satului RĂHĂU (David din titlu), sat care în urma Legii nr. 2/1968 a fost înglobat, alături de alte două sate, respectiv Petrești și Lancrăm, Municipiului Sebeș (Goliat din titlu). Până aici, toate bune, numai că drumul spre Rai este presărat cu spini. Intențiile la vremea aceea cred că au fost bune, ”hai să dăm mână cu mână” căci așa, uniți, devenim mai puternici. Nu întotdeauna se și potrivește. Cel bogat îl umilește pe cel sărac, cel puternic îl ignoră pe cel slab. Așa s-au petrecut lucrurile și în satul nostru. De aproape 50 de ani, Primăria, unitatea administrativ – teritorială, Consiliul Local Municipal Sebeș, nu au binevoit să-și aplece simțurile (văz, auz, miros, pipăit) asupra a cei peste 1.000 de locuitori ai satului. Toate demersurile, aici menționând: cereri, solicitări, interpelări, s-au finalizat prin ”nu acum, la anul, să mai vedem”. Satul nu dispune de rețea de apă, ce să mai vorbim de rețea de canalizare. Aceasta este transportată cu cisterna, cale de 10 kilometri, de la Sebeș, contra cost. Nu o să vă vină să credeți, costul este peste 20lei/mc! Ar fi interesant de comparat cu cel din Sahara. Satul dispune de o rețea de drumuri comunale de aproximativ 7 km, dintre care 2 km sunt asfaltați, restul, când plouă, ce să vă spun, noroi până la gleznă. Toate acestea după ce din anul 2007 s-au alocat atâtea fonduri europene nerambursabile, pentru aducțiune apă, pentru drumuri și câte altele. În condițiile în care conducătorii acestei ”Unități Administrativ – Teritoriale” = Municipiu, nu au accesat niciun fond european nerambursabil pentru investiții, cred că ori dispun de prea mult bănet și nu știu ce să facă cu el, ori deși sunt conducători de municipiu, sunt incompetenți. Această acuzație este fondată pe faptul că alți conducători de Unități Administrativ – Teritoriale din mediul rural și-au dotat satele cu rețele de apă, canalizare, drumuri asfaltate ori pietruite, iar noi trăim ca în antichitate și ne ”lăudăm” că plătim taxe și impozite de ”municipiu”. Cu toate acestea, cred că locuitorii satului au o imunitate la modul superlativ, întrucât apa de băut și-o procură dintr-o groapă săpată de ei sub conducta veche de 50 de ani a unui izvor și pe care ei o numesc în mod ironic, ”METROU”, întrucât coboară pe niște scări, pun găleata sub conducta găurită și așteaptă să picure apa, căci nici aceasta nu curge tot timpul. Efortul primăriei pentru a preveni o molimă, o epidemie, a constat în împlântarea unui băț în pământ, lângă acel metrou, cu o tăbliță inscripționată ”Apă nepotabilă”. Oare cât o fi costat? Să facem colectă publică pentru despăgubiri? Să nu sărăcească bugetul municipal? Da, stimați cititori, așa trăiește o comunitate de oameni, într-un municipiu, care face parte din marea familie europeană. Ce să vă mai spun că la câțiva zeci de metri de sat trece o magistrală de gaz metan prevăzută cu ”ștuț” în vederea conectării satului la ea. Conducătorii primăriei i-au mințit pe bieții locuitori că dacă își vor face proiecte de gaz pentru interior și vor plăti și proiectul stradal, ei se angajează să efectueze lucrările stradale. Oamenii și-au plătit proiectele interioare, cât și pe cel stradal, și așteaptă din anul 2001 ca și primăria să-și îndeplinească promisiunile, dar se pare că ”sfântul așteaptă” este o sărbătoare mult prea îndepărtată pentru ei. Adică, cu alte cuvinte, le-a dat ȚEAPĂ. Având în vedere cele relatate mai sus, solicit și pe această cale Instituției Prefectului, Domnului Prefect, ca în baza Legii nr. 215/2002 să acorde asistență și îndrumare locuitorilor satului Răhău, în vederea luării destinelor în mâinile proprii și dezlipirii de ”Goliat”, care vreme de 50 de ani l-a ținut fără cele mai elementare drepturi de supraviețuire și civilizație (apă, canalizare, gaz, drumuri). Adică și-a bătut joc de noi, încălcând în acest fel cea mai elementară normă europeană – dreptul la un trai decent. Nu vreau să fiu stigmatizat ca un aspirant la o funcție politică, dată fiind apropierea alegerilor, ci doar catalogat ca un cetățean contribuabil al unei comunități umilite, ignorate și mințite.

Doinel IRIMIE

FOTO: facebook.com

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS